Eram într-un parc părea demolat și trist ca după un război intre culori și întuneric.Priveam căluții sumbrii,parca plângeau cu lacrimi de culori,încercând sa aducă iar bucuria de alta data.Caruselul în care copii țipau entuziasmați parca și-ar mai da un lanț doar sa mai vadă un copil așezându-se pe unul din locurile ude și reci.Era trist,liniștea mortala ma cuprindea,treceam la o stare de melancolie,o stare pe care nici eu nu o pot explica vreodată.Priveam standul gol și întunecat de unde îmi cumpăram câteva bomboane colorate și dulci,facandu-ma sa cred ca am mâncat curcubeul după ploaie.Iar vata de zahar în diverse culori ma entuziasma mereu,îmi aduc aminte ca cea roz-roșie era de căpșuni,o mâncam mereu atunci când capsunile mi se păreau prea scumpe pt a le cumpăra.Banca pe care stăteau adulții pentru a-și privi copii zglobii distrându-se,parca mai vroia ca cineva sa ii tina puțin de urat.Vedeam ici colo acele bălti soare reci în care călcam doar pentru a vedea ce a mai rămas din parcul meu...nu mai era nimic...vremea a distrus bucuria o parte din sufletul meu,fragil la orice ploaie cât de mica ar fi.Speram sa fie ca la început multe culori....bomboanele pe care le adoram....dar nu era asa am respirat realitatea și am văzut ca totul e mort...pe vecie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu