Alin baiatul Copac

Afara era o vreme destul de frumoasa și Alin băiatul Copac ieși cu Didi fetita Boschete sa se plimbe.Cei doi dădură peste un bloc înalt și am urcat la etajul 9 acolo au început boschetareala sa fumeze sa facă gălăgie și sa se îmbrățișeze.La un moment dat a sosit un căpcăun jegos și nervos care i-a aruncat rucsacul lui Alin apoi jivina ordinara,bestia umana ii dădu una de ii zburase frunzele.Didi fugi pe scări ca sa nu își piardă și ea boscheții și au cobor amândoi pentru a lua rucsacul lui Alin dar jos erau doua fosile care își plimbau melcii blănoși și au început sa ii certe pe bieții înfrunziți.Alin observa cu binoclul lui ca rucsacul era prins în ramura unui verișor de al lui,brav și neînfricat se cațără pe ramurile copacului și fosilele râdeau jos,Alin se simțea prost și vroia sa le tragă câte o creanga peste cochilia celor doua fosile.Cu cât dădea mai tare în rucsac cu arat mai tare verișorul lui îl scuipa în cap cu crengi,Didi stătea și își aranja boscheții din cap și râdea pe sub frunze uitadu-se la Alin.Într-un final rucsacul cade și Alin coboară învingător plin de scuipat în cap apoi o sărută pe Didi dar cei doi observase cum nevasta căpcăunului Bălos de la 9 râdea ca sparta și le venea sa ii dea una în muie,dar s-au abținut și și-au continuat drumul printre tufișurile care ii însoțeau.