Anotimpuri
Tu ți-ai pierdut mâinile prin parul meu
Iar eu încet încet ma îndrăgosteam de surâsul tău
Mireasma ta de primăvară ma făcea sa îți alunec în brate
Tu timid ma iubeai și adunai speranțe
Pe chipul tău vedeam cum vara apărea
Si valul ochilor tai de stâncile reci se ciocnea
Soarele se sfărâma în ochii tai începea o noua zi
Si știam ca tu încă ma vei mai iubi
Frunzele galbene sidefate le țineai pe palme
A venit toamna,a dispărut și ultima raza de soare
Tu încă ma țineai în brate ca în prima zi
Si totuși tu încă ma mai iubeai
Si uite iubitule se așterne zăpada în parul tău
Crivățul rece s-a așezat adânc în sufletul meu
Știi și tu ca am trecut peste toate împreună
Te iubesc mai mult ca niciodată,noapte buna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu