Totul are un sfarsit

Stateam cu ochii atinti pe tavanul fumuriu,vena imi sangera teribil,langa mine se afla seringa cea care imi dadea senzatii tari mai mereu.El era lungit la margina patului,am incercat sa ma ridic dar corpul imi era ca de plumb.I-am privit ochii albastrii,zaream cu greu cum valuri puternice se sparg in ei.El m-a privit in ochi atent si in timp ce mana ta imi trecea prin parul meu amortit mi-ai soptit incet si seducator "soarele se sfarama in ochii tai,incepe o noua zi",am oftat de parca o nicovala de imi cazu pe piept.Il ascultam atenta cu ochii mari si involuntar mi-am retras privirea doar ca valurile lui sa nu imi inece noua zi.Acum mainile ni se unise ne sarutam cu atata ardoare de parca unul din noi va muri dupa urmatoarea doza.In sangele meu adrenalina ma facea sa sper ca efectul nu se va duce asa repede.La coada ochiului lui am observat cum o lacrima cristalina se rostogolea pana la buzele tale fierbinti,am absorbit-o apoi l-am intrebandu-l incet "totul va fi bine?".El m-a privit in ochi sarutandu-ma parinteste zicandu-mi ca ar fi mai bine sa ne gasim fericirea si fara sedative.Involuntar am dat din cap dar in adancul sufletului protestam cu desavarsire pentru ca totul era frenetic pentru mine acolo era fericirea nu in alta parte.El se ridica brusc pentru a se duce la baie,eu inca eram intinsa in alta lume,patul era prea moale ca de matase nu vroiam sa se termin,dar simteam ca efectul disparea din secunda in secunda lasand urme adaci inauntru.Am simit o mare de geata ce imi invada coloana facandu-ma sa tremur de frig si spaima,parca sangele imi inghetase chiar daca inima ardea.Cu greu am ajuns la baie sa ma uit dupa el....ah nu el era cazut pe jos intr-o balta de sange cu o seringa infipta in mana.Pentru un moment am ramas nemiscata apoi am cazut secerata in genunchi si am inceput sa plang,l-am luat si l-am strans la piept era prea tarziu el nu mai era,atunci stiam ca acel sarut aprig chiar era ultimul si ca intr-un final a murit cineva...acel cineva el era.Am observat ca mi-a trecut efectul sedativ si ca vena mea avea o gaura mare si vanata din care curgea venin,putrezea,totul putrezea si faptul ca el nu va mai fi langa mine sa imi vindece durerile si ranile ma apasa cel mai tare pe rana sufleteasca.M-am dus pana la spital imbracata gros era iarna si genul naprasnic imi inghetase lacrimile si asternea zapada pe genele mele.Doctorul imi studia mana apoi se facu nevazut dupa perdeaua transparenta.El chema politia care ma ridicara de acolo dar eu nu vroiam pentru ca ma dureau toate prea tar,speram sa ma intelegea sa isi dea seama ca e fericirea de vina nu eu,dar degeaba erau tirani ,brutali chiar cu mine si imi repetau incontinu "oamenii ca tine ar trebui gazati".Oare aici se termina teribil fericire ,frenetica heroina?Dar am ajuns la un alt spital unde eram pazita 24 din 24 de politie,doctorii de acolo mi-au dat un verdict foarte dureros,ca ar trebui sa mi se taie mana de la jumatate.Oare asta merita persoanele ca mine?Cand m-am trezit de sub anestezie mana mea nu mai era ca inainte...intreag.Ma inecasem in lacrimi ,i-am cerut asistentei o foaie si un pix ea imi zise in badjocura ca nu trebuie sa imi fac testamentul ca sunt prea tanara,am insistat, pana la urma au ajuns la mine.Dupa ce am scris scrisoarea am luat foarfeca de bandaje de langa mine si mi-am infipt-o in inima,cateva picaturi de sange au cazut pe ultima fraza...."Sa nu ajungeti niciodata ca mine...imi pare rau"

Alin baiatul Copac

Afara era o vreme destul de frumoasa și Alin băiatul Copac ieși cu Didi fetita Boschete sa se plimbe.Cei doi dădură peste un bloc înalt și am urcat la etajul 9 acolo au început boschetareala sa fumeze sa facă gălăgie și sa se îmbrățișeze.La un moment dat a sosit un căpcăun jegos și nervos care i-a aruncat rucsacul lui Alin apoi jivina ordinara,bestia umana ii dădu una de ii zburase frunzele.Didi fugi pe scări ca sa nu își piardă și ea boscheții și au cobor amândoi pentru a lua rucsacul lui Alin dar jos erau doua fosile care își plimbau melcii blănoși și au început sa ii certe pe bieții înfrunziți.Alin observa cu binoclul lui ca rucsacul era prins în ramura unui verișor de al lui,brav și neînfricat se cațără pe ramurile copacului și fosilele râdeau jos,Alin se simțea prost și vroia sa le tragă câte o creanga peste cochilia celor doua fosile.Cu cât dădea mai tare în rucsac cu arat mai tare verișorul lui îl scuipa în cap cu crengi,Didi stătea și își aranja boscheții din cap și râdea pe sub frunze uitadu-se la Alin.Într-un final rucsacul cade și Alin coboară învingător plin de scuipat în cap apoi o sărută pe Didi dar cei doi observase cum nevasta căpcăunului Bălos de la 9 râdea ca sparta și le venea sa ii dea una în muie,dar s-au abținut și și-au continuat drumul printre tufișurile care ii însoțeau.